Dupa doua saptamani de pauza ... munte iar.
Alex m-a parasit miercuri - pentru Alba Iulia si parinti. Stau singura, lucrez, pierd vremea, mai lucrez, ma uit la un film ... cam asa au trecut trei zile. Vineri printre "picaturi", apuc sa vorbesc cu Iulia si dupa putin "vin - nu vin" din partea mea, iau hotararea finala "vin". Si stabilim noi sa mergem la schi de tura si sa dormim la cort. Zis si facut, seara, ma duc cu catel (schiuri) si purcel (elvetianu meu) la Iulia. Dorm la ea ca sa ne fie mai usor de dimineata. Mai vorbim putin si ne ia somnul. Sambata, "cu noaptea in cap" plecam, adica pe la 8.30 . Noi doua impreuna cu Cristina (alta decat eu).
Desi ne asteptam sa fie o intreaga aventura pe drum, din cauza de exercitii pentru mult mediatizatul summit, care se va tine in Bucuresti saptamana asta, iesim din oras foarte usor. Pe drum hotaram programul - astazi, plimbare prin prejurul Vaii Dorului si maine, duminica, Babele, Valea Sugarilor, iar Babele si apoi Sinaia via Piatra Arsa 1800.




Soare cat cuprinde. Cristina ramane la partie si va dormi la Salvamont la cota 2000. O lasam cu rucsacul si noi ne punem schiurile in picioare, rucsaceii mici in spate si valeeaaa la vale. Drept sa spun nu stiu pe unde am haladuit, mi-e lene sa ma uit pe harta, cert este ca am mancat pe iarba la soare, undeva in dreptul cascadei Vanturis :). Apoi am coborat spre o stana in dreapta dupa care am urcat putin si am tinut un fel de culme mai plata care la un moment dat s-a intersectat cu un drum (cel care vine de la Bolboci, cred). Apoi am urcat iar si din nou, la vale. Totul intr-un ritm propriu cu pauze de poze si discutii discutabile. La coborare am ... :) coborat pe Papagal si ... am uitat pe unde dar nu uit bucatile de iarba care m-au secat la inimioara schiuletelor mele dragi. Uf ce le-a mai durut. Eu ma opresc la masina, Iulia mai face o tura cu ultima telecabina care urca. Vine si ea apoi si ne indreptam spre Gura Diham unde am stabilit ca punem cortul. Vedem un ursulet pe drum, pe care eviden, ca toata lumea il poza, iesiti din masini si blocand strada.
Ceva mai jos ii luam in masina pe Alex si un blond (am uitat cum il cheama) de la panou care veneau de la catarat si se duceau sa doarma la Camin la ziua lui Cristi Iacob. Noi, din motivul din care ei se duceau acolo, evitam aglomeratia. Ii lasam in mijlocul Busteniului si ne indreptam spre mareata cabana Gura Diham. Dintr-un "rezon" pe care nu il mai gasesc putem cortul chiar langa cabana in partea dreapta, unde e o casuta cu gard si evident pe partea cealalta a raului. Ne jucam de-a saritul din piatra in piatra ... foarte interesant cand esti in clapari de tura. Dau drumu la primus care merge sau mai bine spus nu merge desi butelia are gaz. Asteptam mai mult de juma de ora sa incalzim niste apa. Ma satur si pun apa asa calduta peste piure, Iulia mai asteapta putin ca sa isi faca o supa. Un idivid face pipi in fata noastra, pe partea cealalta a raului, nu stiu daca ne-a vazut. Moment in care Iulia spune ca poate ar fi bine sa nu lasam sa se observe ca suntem doua fete singure cu cortul. Lucru care declanseaza in mintea mea niste conexiuni datorate prea multor filme politiste si dorm foarte prost toata noaptea. Visez ca aud voci, ca ne taraste cineva cu cortul inspre apa, si alte minuni. Reusesc sa ma linistesc mai mult sau mai putin prin autosugestie. Dar tot ma trezesc la un moment dat sa arunc o punga cu doua pateuturi care era in cort - de frica ursului, daca simte miros de pateu cu mac si vine si ne rupe adapostul? Cred ca eram mult mai linistita daca dormeam undeva mai bagate in padure, intr-un loc unde daca am stins lumina nu ne vede nimeni. Nu de urs mi-a fost cel mai frica ci de oameni, ca dovada ca am avut cosmar cu oameni nu cu animale. Ma tot gandeam cum sa imi pun lucrurile ca sa le pot lua repede si sa fug. Am dormit cu aparatul foto de gat si telefonul in sacul de dormit langa mine. Pana la urma s-a facut dimineata. Iulia ma trezeste ca e ora sapte. O rog sa ma mai lase pana la 8 pt ca sunt inca rupta de nesomn.
La ora stabilita incepem sa strangem cortul, mancam, ne lalaim cam mult, laptele de soia capata o cosistenta extrem de ciudata la frig, eu mamanc un fel de coliva din productie proprie, Iulia gelatina de lapte de soia cu fulgi si biscuiti ... lucruri obisnuite :)
Totul bun si frumos pana observam cat este ceasul si incepem sa ne grabim ca sa prindem cabina de ora 10. Cu chiu cu vai ajungem in timp, ne intalnim si cu gasca lui Bubulu, ii indes in mana lui Victor de la cabina niste bani si ne suim in telecabina. Sus, prinse in vartejul "sa mergem" uit sa imi mai aranjez ciorapii, element esential, asa cum s-a dovedit mai tariziu. Ne oprim scurt la Babele si apoi intins pana la Valea Sugarilor. Nu mai reusesc sa gasesc valcelul pe care am coborat data trecuta - este foarte multa zapada. Valea e minunata, o filmez pe Iulia, fac serpisori prin zapada, e bestial. Ne intalnim si cu doi baieti care au dormit in Padina, urca si ei pe schiuri. Zapada e dezghetata, cam apoasa totusi, dar nu atat de mult ca acum doua saptamani. Desi data trecuta mi s-a parut ca valea are potiuni mai abrupte, acum am mers aproape doar pe fir si a fost super super usor. Ori a nins foarte mult, ori din cauza cetii am fost eu atunci foarte nesigura. Atunci cred ca era zapada si mult mai inghetata totusi. Oricum ,a fost extra super fain. Urcam, iar, spre Babele. Ne chinuim putin la saritoare din cauza pantei foarte mari. Eu imi scot schiurile, Iulia se incapataneaza cu ele in picioare. Trecem, si luam punct de reper un stalp de la cabina care coboara. Asa cum se intampla si cu cabana Babele, cineva tot muta stalpul mai departe de noi pe masura ce ne apropiem. Intr-un sfarsit trecem de el, mai mergem, mai mergem si in sfarsit ne oprim sa mancam. E ora doua fara ceva. Nu stam mult la masa pentru ca, ca un facut, tocmai acum nu mai este soarele orbitor ci nori si putin vant. Bag cu forta in mine jumatate de banana, incerc sa beau apa cat cuprind amigdalele mele inflamate de ieri, si cred ca am mai mancat o ciocolatica. Sper sa fie deajuns cat sa ma restabilesc putin deoarece ma simt cam epuizata.
Plecam iar, mai mutl gonite de frig decat ca nu am mai fi stat. Iuliei i se parea ca e panta mai mare intre Babele si intersectia cu Piatra Arsa, mie mi se parea ca e mai plat. Pana la urma, ea aluneca mai bine decat mine, eu mai dau din picioare si vasles cu cu mainile, lasa ca face bine la tonus :)
Ne-a luat doua ore sa ajungem la cota 2000 pe curba de nivel de la Babele venind. Cam mult totusi, desi nu am facut pauze mari, sau poate ca timpul de scos/ pus pieile de foca e mai mare decat cred eu. Nu stiu. Totusi vara cred ca se fac cam doua ore si jumatate, sper :) eu.
Ne intalnim cu Cristina pe drumul de vara, langa smocurile de iarba. Dar, bineinteles ca inainte de asta cad in cap, oprita fiind din alunecare de ... iarba bineinteles! Uf, partiile sunt mai putin acoperite de zapada si mai mult inierbate. Coboram ca si sambata si sper din toata inima sa prindem telecabina de la 1400. Masina noastra este in Busteni. Am noroc, de doua ori, prima cu telecabina si adoua oara cu un cunoscut de-al Cristinei care o duce pe Iulia in Busteni si nu ne mai complicam cu autobuzele locale. Eram in stare, daca nu ajungeam la timp, sa ma asez in mijlocul drumului si sa fac autostopul la orice masina care cobora. Din fericire, nu am fost nevoita sa imi pun la treaba experienta de autostopista.
In Sinaia, beau o bere, cat timp o asteptam pe Iulia. Vine si masina, vin si sandalele Iuliei, e timpul sa ma descalt - ca nu ma primeste in masina (apropo' covorasele alea d'aia sunt de cauciuc - ca sa se spele usor noroiul de pe ele :) ) cu claparii plini de "partie" aka "noroi". Clipa adevarului, nu imi put picioarele, in schimb am calcaiele facute praf din cauza ciorapeilor de care vorbeam mai devreme. Cum era de asteptat si putin umflate, ca dupa o zi de mers. Picioarele nu miros, in schimb, de la atata soare, toata apa bauta mi-a iesit prin piele si ma simt de parca as avea langa mine un caine ud. Sper ca nu m-au mirosit si fetele.
Intram in Bucuresti la fel de usor pe cat am iesit. Am noroc inca o data cu Cristina care ma lasa in statie la 41 si ajung cat ai clipi acasa. Baita - urgent, apoi il astept pe Alex care trebuie sa vina de la Alba.
Evident, nu pot sa adorm usor, ca nu pot sa ating nimic cu calcaiele, dar dupa ce ma bomban putin si ma tot sucesc, ma ia somnul. Si atat.